istoricul facultatii

Începuturile instituţionale ale organizării arhivelor în Ţările Române se plasează odată cu Regulamentele organice (1831) când pentru prima dată s-au organizat Arhivele Statului. În timpul domniei lui Al. I. Cuza, în 1862 s-a înfiinţat Direcţia Generală a Arhivelor Statului. Pregătirea specialiştilor în domeniul arhivisticii în perioada interbelică era de resortul Şcolii Superioare de Arhivistică, care a fost înfiinţată în 1924, când la conducerea Arhivelor Statului se află Constantin Moisil. În această perioadă, de existenţa Şcolii şi-au legat activitatea o serie de mari personalităţi ale istoriografiei româneşti, precum: Constantin C. Giurescu, Petre P. Panaitescu, Aurelian Sacerdoţeanu (Directorul Arhivelor Statului şi al Şcolii Superioare de Arhivistică), Emil Vârtosu, Damian P. Bogdan etc. Astfel, arhivistica şi-a câştigat o poziţie solidă în câmpul culturii române. După 1989 s-au creat condiţiile reînfiinţării instituţiei, iar la iniţiativa prof. univ. dr. Ioan Scurtu, care deţinea şi funcţia de Director General al Arhivelor Statului, a luat fiinţă în 1992 Facultatea de Arhivistică în cadrul Academiei de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza”, instituţie destinată în special pregătirii arhiviştilor din sistemul Arhivelor Naţionale ale României, conform prevederilor Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996. "